În vremurile străvechi, sarea era vitală. Mineralul acesta era folosit în scopuri medicinale ca antiseptic natural pentru curățarea rănilor și distrugerea bacteriilor. Sarea, era întrebuințată, de asemenea, pentru conservarea alimentelor, în special în zonele cu un climat cald unde alimentele se alterează repede, și pentru a da gust, așa cum o folosim și astăzi.
În Scriptură, Isus îi avertizează pe ucenicii săi de pericolul de a-și pierde gustul de a săra. Sarea utilizată atunci ar fi fost săpată de pe țărmurile Mării Moarte. Un amestec impur de depuneri de sare care au format o substanță asemănătoare cu creta, care arăta precum sarea, dar nu avea nici una dintre proprietățile pe care aceasta le deținea. Odată cu trecerea timpului, sarea adevărată se dizolva, lăsând în urmă un reziduu inutil.
Există ceva profund dezamăgitor în legătură cu felul în care arată sarea dar care nu este utilă. De aceea Isus dorește să ne menținem caracterul distinctiv de a săra astfel încât să continuăm să avem un impact asupra lumiii. Aceasta înseamnă să fii într-o relație corectă cu El și să Îi respecți poruncile Sale.
Biserica este chemată să dea gust fiecărui aspect al vieții și al culturii, diminuând impactul păcatului și al răului, făcând din lume un loc mai bun în care să propășim.
Voi sunteți pentru omenire ca sarea. Dar dacă sarea nu mai are gustul ei specific, oare cum și-l va reface? Desigur că în niciun fel. Și atunci va fi aruncată și va ajunge să fie călcată cu picioarele de oameni.
Matei 5:13 BVA
Nu lăsa răul să te învingă; ci fi victorios în lupta cu el, făcând ce este bine!
Romani 12:21 BVA
Acest articol a fost preluat din planul de citire SARE ȘI LUMINĂ, găsește întreg planul de citire aici.