Dragostea acoperă totul, crede totul, suferă totul!

Orice om întrebat va recunoaşte, fie în glas, fie în adâncul inimii sale, că fără dragoste existenţa noastră pe pământ nu are sens, că dragostea ne ajută să stabilim relaţii strânse cu cei apropiaţi şi pur şi simplu ne face fericiţi şi împliniţi. Suntem nişte fiinţe „marcate” de dragoste, suntem atât de „flămânzi” după ea, încât dăm totul pentru ea. Toţi vor să iubească şi să fie iubiţi, însă nu toţi cunosc laturile adevărate şi ascunse ale acestei „energii” capabilă de „a alimenta motorul” vieţii noastre. Cei care eşuează cel mai mult în recunoaşterea unei dragoste statornice şi profunde sunt tinerii, în special, în zilele noastre când ori de câte ori se încearcă a explica ce este dragostea cuvintele cel mai des folosite sunt „fior plăcut”, „sentiment înălţător”, „flacără mistuitoare” şi multe altele. Dar este oare dragostea numai atât? 

Au hotărât studenţii noştri, cei voioşi şi dornici de iubire sinceră şi curată, să afle răspunsul la această întrebare care-i frământă. Şi s-au gândit că cel mai potrivit ar fi de a se întâlni împreună cu prietenii lor anume de „ziua îndrăgostiţilor” (14 februarie) pentru a se bucura de un timp aparte dedicat dragostei. S-au adunat cu toţii în sala unei cafenele din Chişinău pentru a participa la un program special din care n-au lipsit cântecele (mai line şi mai săltăreţe) „cu” şi „despre” iubire, jocuri şi zâmbete, concursuri cu perechi câștigătoare, dar şi mesaj din partea unui cuplu căsătorit creştin, care şi-a împărtăşit gândurile despre semnificaţia adevărată a dragostei. 

Au vorbit ei despre diferenţa, de multe ori de neobservat, dintre pasiune şi dragoste, care trebuie cunoscută de orice tânăr sau tânără care se gîndeşte la prietenie şi căsătorie. Pasiunea şi dragostea pot avea un început asemănător, cu multe emoţii plăcute şi „fior cald”, dar un sfârşit cu totul diferit. Pasiunea este oarbă, trecând cu vederea defectele celuilalt, pe când dragostea vede şi observă totul, dar este gata să ierte şi să rabde, căutând să-l susţină pe partener(ă) în încercările lui(ei) de a se schimba. Pasiunea este concentrată mai mult asupra exteriorului persoanei de sex opus şi este egoistă, având o dorinţă permanentă numai de a primi. Dragostea, însă dăruieşte, este preocupată de dorinţa de a face bine celuilalt şi este interesată mai mult de personalitatea şi interiorul persoanei iubite.

Pentru a oferi nişte explicaţii specifice la această temă, familia invitată a apelat la Biblie şi la ceea ce are de spus aceasta despre dragoste. Spre exemplu, în limba greacă, limba în care a fost scrisă Sfînta Scriptură, cuvântul „dragoste” are câteva echivalente, spre deosebire de limba română. Dragostea prietenească este exprimată prin cuvîntul „philio”, care mai înseamnă „te iubesc pentru că mă iubeşti”; „eros” este termenul care semnifică dragostea fizică sau „te iubesc pentru ce-mi poţi da”. Însă dragostea care se sacrifică, iartă şi e plină de răbdare este descrisă prin cuvîntul „agape” sau „te iubesc pentru că nu pot să nu te iubesc”. Este dragostea necondiţionată care acceptă persoana iubită aşa cum este ea, fără a cere nimic în schimb. Dar este şi dragostea prin care Hristos s-a oferit să moară pentru oameni. 

Un lucru de-a dreptul important este să nu inversăm cu locurile aceste tipuri de dragoste în viaţa noastră. Drept ilustraţie ar putea servi o piramidă, la baza căreia se află dragostea „agape”, la mijloc se va situa „philio”, şi tocmai în vârful piramidei vom găsi iubirea „eros”. Astfel, relaţia dintre cei doi va avea o temelie solidă, bazându-se mai întâi pe sacrificiu de sine, acceptare necondiţionată, ajutor reciproc, şi culminând cu relaţia fizică, exprimarea potrivită şi minunată a căreia îşi găseşte locul doar în căsătorie. Însă dacă la baza unei relaţii dintre un băiat şi o fată se află doar atracţia fizică reciprocă şi pasiunea oarbă, fără cedarea drepturilor şi fără dedicare pentru fericirea lui(ei), mai devreme sau mai târziu ambii vor fi dezamăgiţi şi frustraţi, nefiind în stare de a ţine piept împreună situaţiilor problematice. Pentru că emoţiile vin şi se duc, dar hotărârea neclintită de a fi alături de persoana iubită indiferent de orice, va trece peste loviturile timpului şi ale vieţii. 

Trăim într-o lume a emoţiilor şi sentimentelor instabile: „important e să te simţi bine”, „dacă te face să te simţi extraordinar, fă-o”, „dă frâu liber emoţiilor şi sentimentelor tale”, sunt doar câteva dintre sutele de voci care încearcă să ne convingă zi de zi să cedăm emoţiilor şi sentimentelor, devenind sclavii lor. Totuşi, când vine vorba de dragoste, noi, tinerii, în special, trebuie să ne învăţăm a iubi chiar şi atunci cînd „nu simţim nimic”. Apostolul Pavel a reuşit să definească atât de bine „dragostea”, prezentându-se ca pe o decizie a voinţei noastre de a iubi indiferent de emoţiile noastre şi ca pe o dragoste a acţiunii, şi nu numai a vorbelor frumoase. O astfel de dragoste ne îndeamnă să rămânem alături de persoana iubită indiferent de orice.  Fiindcă ea… DRAGOSTEA „acoperă totul, crede totul, suferă şi nădăjduieşte totul”. 

❤️

Dragostea acoperă totul, crede totul, suferă totul!